Variatiuni papiniene pe o idee a lui Iosif Sava

Iti trimit un text pe care l-am scris acu' vreo doi-trei ani, cand ma enervasem la o emisiune a cuiva care zicea ca vieta nu se traieste filosofic (dar ar fi trebuit traita numai material, zicea dansul). Pe vremea ia, citeam Papini si mi-a venit sa scriu un text ca raspuns la ideea dumisale, dar in stil papinian (daca ai citit Gog, Cartea neagra...). Ti-l trimit si tie, cu toate ca nu se compara cu textul primavaratec, copilaros si minunat al tau... :))))) Am lucrat la o revista de invatamant si l-am dat cuiva sa-l citeasca, acu' vreun an, dupa care a doua zi s-a intors si mi-a spus: "Bogdan, si eu care te credeam un om bun". Nu am mai scris nimic de freo doi ani, in afara de un articol de invatamant, dar as vrea sa mai scriu ceva poezie, in curand.... si numai pentru tine.

Variatiuni papiniene pe o idee a lui Iosif Sava

"Viata nu se traieste filosofic, domnule!"
AM PRIMIT cu un an in urma vestea mostenirii unei averi fabuloase de la o ruda mai indepartata, o persoana care dictase, fara pricepere, politica mondiala timp de opt decenii. Banii cu care m-am trezit imi ajungeau ca sa pun in aplicare gandul de razbunare - la care visam din tinerete - indreptat spre aceasta specie decrepita si infama, specia umana.
N-am stat mult si am trecut la elaborarea unui plan diabolic. M-am gandit intai la cateva bombe psihotronice, pe care le puteam cumpara de la un medium rus, cu trei sferturi din averea mea, dar, pentru ca auzisem de neseriozitatea si nepriceperea rusilor, m-am razgandit. O plaga serioasa ar fi fost aceea de a seca apa din izvoare, rauri, mari si oceane, dupa ce voi fi topit gheata de la poli si dupa ce, cu cateva sute de tone de substante chimice, as fi impiedicat ploaia doua sute de ani, lasand omenirea fara un element vital. Dar si aceasta metoda ma nemultumea. Se gaseau destui taumaturgi care sa poata preschimba pietrele in apa, facand posibila salvarea omului. Noua bombe nucleare, sincronizate, care sa explodeze in cele mai vulnerabile puncte ale globului, ar fi fost o solutie amuzanta si gata imediat de pus in aplicare - aveam, in subsolurile turnului in care locuiesc, un intreg arsenal de rachete si tot suportul pentru a le lansa -, dar asta implica riscul de a muri la randu-mi, o data cu planeta, de a nu sarbatori victoria. As fi putut, altfel, introduce obligativitatea avortului, asigurand controlul lunar al tuturor femeilor si omorand orice nou-nascut viu, deci prin frauda. Cateva zeci de ani, cat ar fi durat sa moara toti, mi s-au parut a fi, totusi, un interval prea lung si prea plictisitor, chiar si pentru o razbunare mareata. Am renuntat si la ideea epidemiilor, a conflictelor militare controlate, a vaccinurilor letale, a spalarii creierelor, a inducerii dorintei de sinucidere prin teleconferinte mondiale in care maniaci, specialisti in kinezica, body-language si psiho-lingvistica aveau sa lege, covariant, gatul omului de-o funie.

Am gasit, pana la urma, ca cea mai placuta si convenabila mie cale de a umili si de a ma lepada de stirpea omeneasca e aceea de a-i flamanzi pe toti. Si am inceput prin a cumpara toate livezile, plantatiile, padurile si apele, serele, gradinile din fiecare tara si de pe fiecare continent. N-a fost o problema sa pun in lesa pe toti membrii guvernelor lumii, dand fiecaruia, cadou, o insula cu un castel si cu cincizeci de sclavi din care douazeci erau semiramide. Stapaneam astfel aproape-ntreg pamantul si numai osardia fostilor patroni ai unor state sud-americane, care mi-au trimis o cantitate indulgent acceptabila de trabucuri, m-a facut sa renunt la a cere impozit pe existenta. Mi-am continuat apoi planul prin a desfiinta confederatiile, consiliile, organizatiile, aliantele, asociatiile, fundatiile, am destituit directorii tuturor mass-media precum si angajatii, am cumparat toate fabricile, uzinele si industriile lumii - care, de altfel, nu erau cine stie ce, cum isi inchipuie cotcarii de duzina; m-au
costat cam un sfert de avere -, am preluat toate bancile, de la cele mondiale pana la gheretele din marmura in care bisnitari de carton saraceau batrane cu dinti de aur, si am trecut in somaj nelimitat, fara plata, toata populatia planetei, interzicand, sub amenintarea cu tortura, sa se mai munceasca. In fine, am adunat, in cateva zile, toti banii lichizi, tot aurul, argintul, platina, pietrele pretioase si toate valorile materiale de pe Terra si le-am dat foc intr-unul din grajdurile pe care le am pe o insula din sudul Australiei. Dupa inca doua saptamani eram stapanul absolut al lumii, iar osanalele miliardelor de oameni, omnidirectional dirijate de sacerdoti ai tuturor religiilor, imi ajungeau la urechi - cantece de lauda si de indurare. Intr-o luna, cu ceva pragmatism si lipsind-o de bani, am ingenuncheat specia umana.

Deodata, m-am trezit cuprins de scarba si de mila - ce si astazi imi par exagerate pentru acesti epicurieni odiosi, ale caror gemete ma izbeau ca o mirozna cumplita si care nu faceau decat sa-mi tulbure somnul, asa ca poruncii imediat celor cinci milioane de slujitori - alesi si pastrati pentru mine - sa le dea sa manance si sa le refaca, in cateva zile, pubela economiei din care oricum isi hraneau tumorile la venirea mea.